Devrim Özkan – interviu pentru revista Hello

La 28 de ani, cu un deceniu dedicat platourilor de filmare și o carieră construită pas cu pas, Devrim Özkan traversează ceea ce ea însăși numește, fără ezitare, o etapă „intensă” a existenței sale. Într-o confesiune de o rară sinceritate, actrița turcă deschide ușile universului său interior, vorbind despre provocarea de a prelua un personaj emblematic în noul capitol din Aşk Tesadüfleri Sever (Dragostea iubește coincidențele), despre complexitatea iubirii mature, protejarea propriei intimități, rigorile din spatele camerelor și felul în care arta devine o oglindă a sufletului.

Mavi și Aşk Tesadüfleri Sever: O punte între dragoste și responsabilitate socială

Pentru oricine a urmărit cinematografia turcă contemporană, Aşk Tesadüfleri Sever rămâne un reper afectiv major. Devrim recunoaște că a fost, la rândul ei, o simplă spectatoare a primului film. Atunci când i s-a propus să o interpreteze pe Mavi, noul personaj feminin central, entuziasmul a venit la pachet cu o imensă curiozitate și o firească doză de teamă. Miza era uriașă: cum poți reclădi de la zero o poveste de dragoste rămasă neterminată și să lași o amprentă la fel de puternică asupra publicului, într-un univers cinematografic atât de iubit?

Mavi nu este o simplă eroină romantică de scenariu. Ea parcurge o călătorie de transformare profundă: la început ambițioasă și concentrată orbește pe carieră, dispusă să riște totul pentru succes, un eveniment dramatic o aduce brusc față în față cu propria vulnerabilitate și cu valoarea reală a vieții. Acea cotitură nefericită îi deschide ochii: lumina vieții contează infinit mai mult decât ambițiile trecătoare. Mavi devine o femeie gata să sară în ajutorul oricui are nevoie, păstrându-și totodată granițe morale clare și o dragoste sinceră pentru animale — trăsături în care Devrim mărturisește că se regăsește pe deplin.

Ceea ce a cucerit-o definitiv la acest scenariu a fost dimensiunea de conștientizare socială axată pe donarea de organe. Actrița atinge o coardă extrem de sensibilă: adesea conștientizăm importanța unui astfel de gest doar atunci când tragedia ne lovește direct familia sau apropiații. Mavi trece printr-o adevărată trezire spirituală pentru că înțelege ecuația nobilă a vieții:

Trăind această lecție prin pielea personajului, Devrim a făcut ea însăși pasul decisiv în viața reală: a devenit donator de organe, transpunând convingerile personajului într-o misiune civică personală.

Chimia cu Mehmet Günsür

Întâlnirea dintre Mavi și Özgür are loc la o ședință foto, într-un moment în care bărbatul este convins că nu mai are nevoie de nimeni și de nimic pe lume. Timp de 14 ani, Özgür și-a ferecat inima în fața oricărei emoții, trăind sub povara unei vinovății zdrobitoare și cu convingerea că tot ce conta în viața lui a murit odată cu Deniz. Nu mai aștepta nicio alinare. Însă Mavi intră în viața lui exact când rănile erau cel mai adânci, aducând cu ea o căldură uitată. Pentru prima oară după mai bine de un deceniu, Özgür simte din nou ritmul propriei inimi. Deși la început el respinge aceste trăiri de teamă să nu trădeze trecutul, Mavi nu renunță: îl prinde de mână și depune un efort imens pentru a-l ajuta să accepte tot ce a îngropat în adâncul sufletului și să respire cu adevărat, creând între ei o legătură de nedespărțit.

Povestea explorează o traumă sfâșietoare: Özgür continuă să trăiască purtând în piept inima femeii pe care a iubit-o. Întrebată cum ar gestiona o astfel de situație în realitate, Devrim recunoaște greutatea unei responsabilități copleșitoare: pe de o parte, durerea pierderii ființei dragi; pe de altă parte, datoria de a proteja singura parte vie care a mai rămas din ea. Ar îngriji acea inimă mai bine decât orice pe lume, ferind-o de orice rău, fiindcă singura cale de a ușura o asemenea povară este să continui să iubești sincer.

Pe platoul de filmare, colaborarea cu Mehmet Günsür a fost o adevărată binecuvântare profesională. Deși scenariul este marcat de o încărcătură dramatică densă, atmosfera a fost plină de voie bună și râsete datorită lui Günsür, un actor pe care Devrim îl admira de multă vreme. Încă de la primele repetiții, generozitatea lui de partener deschis la dialog și atent la colegă a cimentat o chimie naturală în fața camerelor. Iar dincolo de secretele meseriei, Devrim povestește amuzată că cel mai mult a învățat de la el din vasta sa pasiune pentru gastronomia italiană.

Despre dinamica unei iubiri autentice, actrița împărtășește o viziune plină de profunzime, ghidată de motto-ul scenariului, desprins dintr-o perspectivă profundă asupra destinului:

Nu întâmplarea oarbă ne conduce pașii, ci alegerile noastre, efortul conștient și dedicarea pe care le investim în oameni. Când doi oameni clădesc pe cei doi stâlpi de rezistență esențiali — încrederea necondiționată și iubirea adevărată —, relația capătă forța de a trece peste orice încercare a destinului.

Lecția maturității emoționale: Dragostea care nu te anulează

Evoluția personală a lui Devrim Özkan se citește limpede în modul în care privește sentimentele și dinamica unui cuplu. Privind retrospectiv, vorbește cu mult curaj despre greșelile pe care le făcea cândva, oferind un îndrumar de suflet pentru propria sa variantă din anii tinereții:

În viața de zi cu zi, Devrim trăiește sentimentele cu o intensitate debordantă, păstrându-și totodată independența de femeie puternică, ce știe ce vrea și stă ferm pe propriile picioare. Când este îndrăgostită, energia ei pozitivă și bucuria devin greu de ascuns. Devine romantică, scrie versuri și compune melodii, savurând deciziile spontane și schimbările de dinamică luate pe moment. Însă vulnerabilitatea ei cere un spațiu de siguranță: se deschide doar acolo unde se simte complet liberă să fie ea însăși, în liniștea călduroasă a certitudinii că nu va fi rănită.

Această perspectivă matură se regăsește și în modul în care își compară personajele. Punând față în față două figuri feminine cu rezonanță specială — Alara din Mavi Mağara și Mavi Dündar din Aşk Tesadüfleri Sever —, Devrim observă diferențele fundamentale de atitudine. Dacă Alara purta răni adânci, era neîncrezătoare, temătoare în fața sentimentelor și avea nevoie de garanții sigure pentru a construi o familie, Mavi este mult mai curajoasă. Ea are tăria de a-și urma sentimentele și crede cu tărie că cel mai important lucru este să găsești pe cineva care merită efortul tău, nu doar să fii cel care primește afecțiune. Iar cea mai importantă lecție pe care Mavi i-a dăruit-o actriței este una universală: oricât de rănit, dezamăgit sau furios ai fi pe un om drag, nu ezita să ceri iertare, să mergi la el și să îi fii alături înainte de a fi prea târziu.

De la sportul de performanță la ecran: Instincte, provocări și rolul visat

Drumul lui Devrim pe platouri a început devreme, la vârsta de 18 ani. În spatele acelei alegeri s-a aflat o decizie curajoasă: a renunțat la o carieră de mulți ani în sport pentru a se dedica în întregime actoriei. Deși uneori se surprinde întrebându-se cum ar fi arătat viața ei dacă nu ar fi făcut acel pas, afirmă răspicat că este extrem de fericită cu drumul ales și că nu are niciun regret. Disciplina dobândită pe terenul de sport i-a format reflexele de muncă: asumarea responsabilității, gândirea rapidă, rezistența psihică și forța corporală care o ajută să execute scenele de acțiune fără dificultate.

Primii ani au fost marcați de nesiguranță, de teama paralizantă de a nu greși în fața camerei și de efortul disperat de a rezista într-o industrie nemiloasă. Astăzi, la 28 de ani, grijile legate de viitor s-au disipat: singurul lucru care contează pentru ea este ca propria performanță să o satisfacă profesional. A învățat să gestioneze haosul succesului și să reducă impactul problemelor, conștientizând că meseria este doar o parte din viață, iar greul constă în a rămâne un om întreg sub greutatea responsabilităților asumate.

Când alege un proiect, Devrim apelează la cel mai sincer filtru posibil: cel al spectatorului. Primul lucru pe care îl face este să citească povestea și să se întrebe: „Aș urmări eu asta la televizor sau la cinema?”. Dacă firul narativ și evoluția personajului o cuceresc din primul moment, intră fără rezerve în proiect. Acest impact inițial este vital, mai ales în televiziune, unde ritmul istovitor de lucru și durata uriașă a episoadelor riscă adesea să devieze povestea de la traseul stabilit.

De la debutul în Vatanım Sensin, trecând prin producții precum Vuslat, Ramo, Çift Kişilik Oda sau Ne Gemiler Yaktım, personajul care i-a marcat cel mai puternic sufletul rămâne Songül Payaslı din Gelsin Hayat Bildiği Gibi. Songül a fost un univers complet, capabil să stârnească deopotrivă râsul și lacrimile, oferindu-i actriței șansa recunoașterii depline a talentului său. Însă rolurile solicitante au fost cele care au forțat-o să evolueze: dacă Fidan din Ne Gemiler Yaktım a provocat-o să înțeleagă traume pe care nu le trăise niciodată, personajul Ceylan din serialul Yeraltı a împins-o la limita resurselor actoricești.

Ceylan este, în viziunea lui Devrim, imaginea singurătății absolute — „o moartă vie” lipsită de familie, captivă lângă un soț pe care nu îl iubește și pentru care a sacrificat totul. O femeie care plânge în fața oglinzii și se strânge singură în brațe pentru a supraviețui durerii. Construcția acestui rol a fost un proces anevoios, căci personajul continua să o surprindă: exact când Devrim credea că i-a descifrat toate mecanismele psihologice, Ceylan făcea o mișcare neașteptată ce o obliga să își schimbe abordarea din temelii. Trecerea de la întunericul lui Ceylan la lumina caldă a lui Mavi din Aşk Tesadüfleri Sever a cerut o lună întreagă de pauză, lectură și odihnă, pentru a se reconecta cu propria persoană înainte de a îmbrăca noua haină artistică. Cu toate aceste roluri complexe bifate, marea ei dorință rămâne deschisă către personaje imprevizibile: dacă în Turcia s-ar produce vreodată un film biografic despre viața celebrei artiste Yıldız Tilbe, Devrim mărturisește că ar fi un vis împlinit să o poată interpreta.

Parteneriatul de platou, linia dintre public și privat și refugiul muzicii

Întrebată cum este să împartă platoul de filmare cu partenerul din viața reală, Devrim vorbește cu o căldură firească despre o experiență trăită pentru prima dată. Deși la început a existat întrebarea firească dacă această apropiere le va îngreuna munca, răspunsul a venit de la sine: nicio provocare nu poate clătina o relație clădită pe o prietenie solidă. Faptul că se cunoșteau excelent ca actori și colegi înainte de a fi un cuplu a eliminat din start posibilele fricțiuni.

Muncesc cot la cot, se sprijină reciproc în ritmul alert al filmărilor și transformă orele nesfârșite de lucru într-un prilej de admirație profesională. Într-o industrie dură, marcată de ore lungi și o povară psihologică grea — greu de înțeles pentru cineva din afara domeniului —, faptul că amândoi cunosc rigorile meseriei le oferă un avantaj neprețuit: capacitatea rară de a se înțelege fără cuvinte, doar dintr-o singură privire.

Această complicitate armonioasă contrastează puternic cu presiunea lumii exterioare. Devrim recunoaște că a avut mult de suferit din cauza speculațiilor și a știrilor false din presă, subliniind cu tărie că viața privată nu se reduce la o poveste de dragoste: în spatele ecranului există copilul care a fost, adultul de astăzi și întreaga complexitate a ființei sale. Văzând cum bucuriile sau tristețile sale au fost transformate în subiecte de consum și exploatate de cei din jur, actrița a trasat o graniță strictă: alege să trăiască tot ce ține de intimitatea sa departe de reflectoare, convinsă că sentimentele aparțin exclusiv oamenilor implicați.

Atunci când camerele se opresc, refugiul ei absolut este muzica. Cântă la pian, scrie versuri și compune melodii, găsind în armonia sunetelor o hrană spirituală indispensabilă. Creațiile sale se nasc în intimitatea căminului, interpretate mai întâi pentru omul iubit sau în fața câinilor și pisicilor sale. Pasiunea a căpătat și ecou public printr-un duet plin de sensibilitate (Yastığından Armağan) alături de prietenul ei din copilărie, Tarık. Lucrată într-o singură noapte, piesa a fost finalizată și trasă în studio în mai puțin de 24 de ore, mărturie a conexiunii artistice pure dintre doi oameni care se cunosc de o viață. Pasiunea nu se oprește aici: artista a anunțat și lansarea piesei Nerdesin Ey Tanrım, o colaborare de suflet alături de bunul său prieten Rıza Sarıtaş.

Tatuaje, frumusețe necosmetizată și visul pentru următorii cinci ani

Universul personal al lui Devrim se reflectă și pe pielea sa, prin cele peste douăzeci de tatuaje, fiecare purtând o încărcătură simbolică bine definită. De pildă, datele de naștere ale părinților îi străjuiesc coloana vertebrală — un desen făcut, printr-o uluitoare coincidență involuntară, exact în ziua celei de-a treizecea aniversări a căsniciei lor. Pe talie poartă un însemn dedicat teatrului, iar primul său tatuaj, bătut la 18 ani pe ceafă, reprezintă cuvântul „Deniz” — numele surorii sale mai mari. Zece ani mai târziu, acel cuvânt a căpătat o rezonanță magică, împletindu-se deopotrivă cu numele bărbatului iubit și cu universul din scenariul care i-a marcat cariera. Totuși, cu pragmatismul specific unui actor devotat, Devrim mărturisește că intenționează să îndepărteze o parte dintre desene, din respect pentru meserie, pentru a evita acoperirea lor anevoioasă cu machiaj pe platou.

În ceea ce privește îngrijirea personală, viața alertă de la filmări i-a impus o disciplină de fier. Tenul și părul supuse tratamentelor zilnice cer o rutină strictă, de la care nu se abate niciodată: oricât de târziu s-ar încheia ziua, nu adoarme niciodată machiată și nu sare peste aplicarea vitaminelor și a tratamentelor regeneratoare. Cât despre stil și frumusețe, Devrim refuză artificiile comode. A depășit faza în care căuta să se conformeze așteptărilor exterioare; astăzi mizează exclusiv pe confort, simplitate și decență, atât în viața de zi cu zi, cât și pe covorul roșu. Se simte cel mai frumoasă în starea ei cea mai pură: dimineața, la trezire, proaspătă după un somn adânc și fără nicio urmă de machiaj.

Privind retrospectiv la drumul parcurs, întrebată dacă există vreo decizie providențială pentru care simte o recunoștință nemărginită, Devrim răspunde fără ezitare: „Mă bucur din tot sufletul că am spus «da» proiectului Yeraltı”.

Iar atunci când privește spre viitor, visul ei pentru următorii cinci ani refuză clișeele faimei sau goana după premii. Ceea ce o face cu adevărat fericită în prezent este să facă munca pe care o iubește, să trăiască o iubire așa cum își dorește și să știe că familia și toți cei dragi sunt sănătoși. Peste cinci ani, își dorește pur și simplu să își fi întemeiat propriul cămin, să aibă o familie fericită și să continue să creeze cu aceeași pasiune nepătată.

Prin fiecare răspuns, Devrim Özkan confirmă profilul unei artiste complete: o femeie care a înțeles că viața nu se măsoară în aparențe, ci în puterea de a rămâne autentic, de a-ți recunoaște vulnerabilitățile și de a transforma fiecare rană a trecutului într-o sursă de lumină pentru cei din jur.

Distribuiți acest articol pe….

Alte articole interesante

Comments

Lasă o părere

ℹ️ Notă: Doar primul comentariu trimis necesită aprobare. După ce este aprobat, următoarele tale comentarii vor apărea direct, fără moderare.